Consens la privilegii

"Ziarele au scris mult despre parlamentari, insa cred ca nu au insistat indeajuns asupra imoralitatii unora dintre actiunile lor. Astfel, cred ca exista o serie de initiative in care, indiferent de partidele din care fac parte, parlamentarii sunt in consens. Voi da cateva exemple. Cu totii sunt de acord: cand este vorba sa-si mareasca indemnizatiile si alte avantaje banesti; cand isi stabilesc bugetul de cheltuieli pentru deplasari cat mai multe in strainatate, inlocuirea parcului de autoturisme, a mobilierului, imbunatatirea conditiilor de cazare. In schimb, parlamentarii nostri nu sunt de acord cu:. sa fie alesi pe baza votului uninominal;. sa li se ridice imunitatea parlamentara pentru comportamentul lor ca cetateni, in afara parlamentului;. sa fie supusi unui control psihiatric inainte de a candida;. sa li se faca publice averile acumulate pe timpul mandatului;. sa li se limiteze bugetul de cheltuieli la strictul necesar in conditiile saraciei din tara;. sa se reduca numarul parlamentarilor la maxim si sa existe o singura camera;. sa renunte pe timpul mandatului la afaceri;. sa renunte efectiv la a-si exercita influenta de parlamentar pe langa orice autoritate a statului in scopuri personale". (Mihai Popa, Bucuresti). - Lista de privilegii pentru care exista consens parlamentar, ca si complicitatile dintre acestia pentru a se situa in afara oricarui control reprezinta o sinteza a celor relatate in presa. Ziarul Adevarul, de pilda, a comentat de fiecare data masurile de acest fel, punand in evidenta folosirea abuziva a dreptului de a emite legi. Altceva este de discutat. In ciuda tuturor articolelor de presa, parlamentarii par a nu se sinchisi in vreun fel si continua sa-i sfideze pe alegatori. Intrebarea este daca merge si asa. Eu cred ca nu. Ar fi o mare greseala din partea partidelor parlamentare sa ignore starea de spirit a populatiei. Si asa cota de credibilitate a institutiei parlamentului este la pamant. Daca cetatenii vor ajunge la concluzia ca mai bine lipsa decat un asemenea parlament, nu mai ramane decat un singur pas pana la dictatura. - "Va scriu in legatura cu Banca Populara Romana - cooperativa de credit, a carei activitate, frauduloasa si falimentara, mie personal, cat si altor 28 de mii de persoane ne-a distrus viata. Politia Capitalei - in ciuda celor 7000 de plangeri penale primite de la tot atatea persoane si a expertizei contabil-judiciare comandata de ea, care in mod evident arata vinovatia persoanelor din Comitetul de Administratie, vinovatie incriminata de art. 215 si art. 214 din Codul Penal - amana nejustificat punerea sub inculpare a celor vinovati, probabil persoane influente, care trebuie protejate. Ce ar trebui facut pentru ca Politia si Parchetul sa-si faca datoria?" (Margineanu Stefan, Bucuresti). - Nici Politia si nici Parchetul nu vor putea taragana la nesfarsit aplicarea legii. Nu este exclus ca vinovatii de hotia de la amintita banca sa aiba legaturi cu persoane foarte influente, ceea ce ar explica aceasta taraganare a anchetei. Este vorba, totusi, de 7000 de plangeri, care nu pot fi ignorate. Probabil reprezentantii la varf ai Puterii nu constientizeaza inca gravitatea situatiei. Depinde insa si de cei pagubiti cum vor evolua lucrurile. Ei au si forta si dreptul legal sa determine urgentarea anchetei. Intr-un caz ca acesta, in care s-au manevrat sume uriase de bani, ar fi o naivitate sa se creada ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Mai avem pana acolo. - "Ma adresez ziarului dv. pentru a va da seama cum vede cetateanul simplu problema cu libertatea presei. Plecand de la ceea ce scrie pe prima pagina a ziarului Adevarul - "Nimeni nu e mai presus de lege", trebuie sa intelegem ca nici presa sau cei ce scriu (redactorii, reporterii, directorii de ziar) nu sunt mai presus de lege - altfel, pe langa imunitatea parlamentarilor, care din pacate e aplicata indiferent de imprejurari, ar aparea si imunitatea ziaristilor, ceea ce nu e bine. A scrie orice despre oricine si apoi a motiva ca e punctul de vedere al ziaristului, nu prea este in regula. Tot ce se publica trebuie sa fie veridic si controlat bine cel putin din doua surse diferite. Punctele de vedere pot fi expuse la o bere sau la o ceasca de cafea, dar nu intr-un organ de presa. Odata publicata stirea, inseamna ca este de acord cu ea intregul colectiv redactional, in frunte cu directorul ziarului". (Lupovici Nelu, Bacau). - Nimeni nu pretinde ca ziaristii sa fie mai presus de lege. Ceea ce spuneti despre veridicitatea stirilor si verificarea din mai multe surse este unul din principiile inscrise in Codul deontologic al ziaristului. Raspunderea este in primul rand a autorului stirii, articolului, anchetei. Colectivul redactional in intregul lui nu are cum sa-si exprime acordul sau dezacordul. Directorul ziarului, redactorul-sef - da, ei avizeaza si raspund, in ultima instanta, pentru tot ceea ce apare in ziar.